Regulile jocului Durak
Durak („prostul”) este cel mai jucat joc de cărți din Moldova și din tot spațiul ex-sovietic. Nu are câștigător în sensul obișnuit: scopul este să scapi de toate cărțile, iar cel care rămâne ultimul cu cărți în mână devine „prostul”. Aici poți juca ambele variante clasice, durak de aruncat (podkidnoi) și durak de transfer (perevodnoi), de la doi până la șase jucători, cu calculatorul sau online cu prietenii.
Scopul jocului
Fiecare jucător încearcă să rămână fără cărți după ce pachetul s-a terminat. Cine iese primul se salvează, apoi jocul continuă între ceilalți. Ultimul jucător care mai are cărți pierde și este „prostul”. Dacă ultimii jucători rămân fără cărți în același moment, partida se încheie la egalitate.
Pachetul și împărțirea
Se joacă cu un pachet de 36 de cărți: de la șase la as, în patru culori (pică, cupă, caro, treflă). Ordinea de la mic la mare este 6, 7, 8, 9, 10, valet, damă, popă, as. Asul este cea mai mare carte.
Fiecare jucător primește câte șase cărți, împărțite pe rând, în sensul acelor de ceasornic. Următoarea carte se întoarce cu fața în sus: culoarea ei devine atu pentru toată partida. Cartea se pune sub pachet, cu fața în sus, astfel încât rămâne vizibilă și va fi trasă ultima. La șase jucători se împart toate cele 36 de cărți, nu mai rămâne pachet, iar atuul îl arată ultima carte împărțită, pe care o vede toată lumea.
Cine începe
În prima partidă începe jucătorul care are cel mai mic atu (de regulă șasele de atu); el îl arată celorlalți. Dacă nimeni nu are atu în mână, ceea ce se poate întâmpla la mai puțin de șase jucători, primul jucător este ales la întâmplare.
Pentru partidele următoare poți alege în setări una dintre cele două reguli răspândite: din nou cel mai mic atu (implicit) sau începe jucătorul din stânga „prostului” din partida trecută.
Atacul și apărarea
Jocul merge în sensul acelor de ceasornic. Cel care atacă pune pe masă o carte oarecare. Jucătorul din stânga lui se apără: trebuie să bată fiecare carte de atac cu o carte mai mare de aceeași culoare sau cu un atu. O carte de atu se bate doar cu un atu mai mare. O carte de altă culoare, oricât de mare ar fi, nu bate.
Apărătorul poate bate cărțile de atac în orice ordine. Cât timp pe masă e cel puțin o carte nebătută, apărătorul poate renunța: spune „iau” și, după ce ceilalți termină de aruncat, ridică toate cărțile de pe masă, inclusiv pe cele deja bătute.
Aruncarea cărților
Cât timp apărătorul se apără, atacantul poate arunca alte cărți, dar numai de un rang care se află deja pe masă, fie printre cărțile de atac, fie printre cele cu care s-a bătut. De exemplu, dacă pe masă stau un 7 și dama cu care a fost bătut, se mai pot arunca șeptari și dame. Implicit pot arunca toți jucătorii în afară de apărător; în setări poți limita aruncarea doar la cei doi vecini ai apărătorului. Dacă mai mulți jucători aruncă în același timp, contează ordinea în care au pus cărțile.
Într-o tură nu pot fi mai multe cărți de atac decât avea apărătorul în mână la începutul apărării și niciodată mai mult de șase. În prima tură a partidei limita este de cinci cărți (regula se poate dezactiva).
Când toate cărțile de pe masă sunt bătute, fiecare jucător care mai poate arunca fie aruncă, fie spune „bito”. Cine nu are nicio carte potrivită nu trebuie să spună nimic. Orice carte nouă pusă pe masă redeschide aruncarea pentru toți.
Când apărătorul ia
După ce apărătorul a spus „iau”, ceilalți îi mai pot da „din urmă” cărți de rangurile aflate pe masă, în aceeași limită. Când toți au terminat (au spus „pas” sau nu mai au ce arunca), apărătorul ia toate cărțile de pe masă. Pentru că a luat, își pierde rândul la atac: următorul atac îl începe jucătorul din stânga lui.
Bito și tura următoare
Dacă apărătorul a bătut toate cărțile și nimeni nu mai aruncă, cărțile de pe masă ies din joc („bito”) și nu mai revin. Apărătorul care s-a apărat cu succes atacă în tura următoare; dacă el a rămas fără cărți și a ieșit, atacă următorul jucător din stânga lui.
Completarea cărților
După fiecare tură jucătorii își completează mâna din pachet până la șase cărți: mai întâi cel care a început atacul, apoi ceilalți în sensul acelor de ceasornic, iar apărătorul ultimul. Cine are deja șase cărți sau mai multe nu trage. Când pachetul se termină, inclusiv atuul de sub el, nu se mai trage nimic, iar cine rămâne fără cărți iese din joc.
Durak de transfer (perevodnoi)
În varianta de transfer, apărătorul are încă o posibilitate. Înainte să bată vreo carte, poate pune lângă cărțile de atac o carte de același rang. Atunci atacul trece la următorul jucător din stânga, care trebuie să se apere de toate cărțile, iar fostul apărător devine atacant și poate arunca la rândul lui.
Transferul este permis doar dacă jucătorul care primește atacul are în mână cel puțin atâtea cărți câte vor fi pe masă după transfer. Noul apărător poate transfera mai departe în aceleași condiții, așa că atacul poate face și ocolul mesei. La doi jucători atacul se întoarce la cel care a început. Odată ce a fost bătută o carte, transferul nu mai este posibil.
Opțional (implicit dezactivat), apărătorul poate transfera și doar arătând atuul de același rang, fără să-l pună pe masă; fiecare atu poate fi arătat o singură dată într-o tură.
Sfârșitul jocului
Jucătorii care rămân fără cărți după ce s-a terminat pachetul ies din joc și sunt salvați. Partida se termină când cel mult un jucător mai are cărți: acela este „prostul”. Dacă ultimul atac se încheie cu toți jucătorii fără cărți, de exemplu apărătorul bate ultima carte cu ultima lui carte, iar atacantul nu mai are nimic, este remiză.
Setările noastre
Regulile diferă de la o casă la alta, de aceea unele le poți schimba la începutul jocului. Implicit folosim: aruncă toți jucătorii în afară de apărător; în prima tură cel mult cinci cărți; în varianta de transfer se transferă doar punând cartea pe masă; începe cel cu cel mai mic atu. Opțiuni: aruncă doar vecinii apărătorului, fără limita de cinci în prima tură, transfer arătând atuul, iar în partidele următoare începe cel din stânga „prostului”. Nu folosim reguli exotice precum jocul în echipe sau interdicția de a ieși cu un șase.
Sfaturi
Atacă cu cărți mici care nu sunt atu și păstrează atuurile pentru apărare. Dacă ai două cărți de același rang, începe cu una dintre ele: pe a doua o arunci după ce adversarul bate. Nu irosi atuurile mari la începutul jocului pentru câteva cărți mici: uneori e mai ieftin să le iei. Urmărește ce a ieșit din joc: spre final, când pachetul s-a terminat, poți ști exact ce cărți are adversarul.